Un loc de poveste – Cheile Zanoagei – Lacul Scroposa

Zilele de toamna insorite, peisajul montan si prietenii dragi alaturi sunt ingredientele potrivite pentru un weekend memorabil.

Daca ti s-a facut si tie dor de o mica escapada montana si nu vrei sa mergi sunte de km pentru a ave parte de un peisaj de vis, venim cu o sugetie: Lacul Scroposa si Cascada 7 Izvoare, aflate la o aruncatura de bat de Sinaia.

Cum ajungi?

Aici sunt mai multe variante: fie optezi pentru un traseu montan, ce dureaza aproximativ 1h si jumatate (Traseul este: Cheile Zanoagei – Lacul Scroposa – Cheile Orzei – Cascada 7 Izvoare), urmeaza doar crucea albastra, tare bine evidentiata pe toti copacii si pietrele traseului, fii imbracat corespunzator si asteapta-te la un traseu dificultate medie. Daca planuiesti sa stai mai mult pe traseu, ia-ti si ceva de mancare la tine si neaparat apa, ca nu ai de unde cumpara.

Varianta a doua este sa mergi cu masina si te lasi ghidat de Waze/Google Maps, urmand drumul ce strabate Transbucegi, frumosul drum montan ce ofera o panorama aparte a muntilor din jur si care asigura accesul in Parcul National.

Google te duce pana la parcarea improvizata ce se afla foarte aproape de Cascada 7 Izvoare.

Impresii

Noi am mers prima data la Cascada 7 Izvoare, care este chiar pe marginea drumului forestier. Aceasta nu este o cascada foarte inalta, dar este destul de abundenta. Se spune ca apa de aici este extrem de pura, pentru ca, conform legendei, trece printr-un zacamant de argint inainte de a tasni din munte prin 7 izvoare care se unesc intr-o cascada. Ineditul cascadei este dat de o casuta mica, amplasata fix la inceputul cascadei, care iti da sentimental ca apa ar curge chiar din ea.

In lateralul cascadei se afla un drum ingust pe care poti urca pana la baza muntelui, unde te poti alimenta cu apa ei.

De aici am plecat spre Cheile Orzei si Cabana Scropoasa, unde am gasit o panorama impresionanta, cu apa bleu, inconjurata de stancile acestor chei, unele din cele mai inguste din Romania, si barajul vechi de lemn, cu casutele sale.

Cu adevărat special la acest lac (care e defapt un baraj vechi din 1929) este culoarea lui.

Ideal ar fi sa parcurgeti acest traseu intr-o zi insorita sau macar intr-una in care sa nu fi plouat inainte pentru a va bucura intru totul de culoarea lui, de care va veti indragosti pur si simplu.

Culoarea lacului pot foarte usor sa o aseman cu un smarald, care nu e nici albastru, dar nici verde, iar peisajul poate nu ar fi fost numit unul de poveste dacă lacul nu era înconjurat de stânci gri pe care se regăsesc mușchi și plante, deci un adevărat spectacol de culori.