Foamea este vitala supravetuirii si ne avertizeaza sa asiguram suficienta hrana organismul pentru a putea functiona. Dar de multe ori nu mancam pentru ca ne este foame, ci pentru ca ne place mancarea – asta depinde si de apetitul nostru!
Foamea este controlata de un sistem complex, interconectat, din care fac parte creierul, sistemul digestiv si depozitele de grasime. Dorinta de a manca poate fi declansata de factori interni, precum un nivel scazut al glicemiei sau un stomac gol, sau de factori externi, precum vederea si mirosirea hranei. Dupa ce mancam, apar primele semnale de satietate sau “stomac plin”.
Apetitul este diferit de foame, doar ca cele doua sunt interconectate. Foamea este nevoia fiziologica de mancare, declansata de vederea sau mirosirea hranei sau de alti factori asociati. In apetit este importanta si amintirea a cat de mult am mancat, iar oamenii care au suficient pierderi de memorie pe termen scurt pot sa manance din nou la scurta vreme dupa aceea.
Stresul poate creste dorinta de a manca.
Totodata intalnim substante care pot contribui la controlarea apetitului, actionand in anumite moduri asupra corpului.
Apa – ea extinde stomacul, declansand senzatia de satietate. Satietatea nu dureaza mult, pentru ca apa este absorbita rapid si corpul reactioneaza la lipsa de nutrienti.
Fibrele – alimentele bogate in fibre incetinesc golirea stomacului si intarzie absorbirea nutrientilor, iar senzatia de satietate dureaza mai mult.
Grepfruit – mirosul de grepfriut reduce activitatea nervului VAG, reducand apetitul.
Miscarea – gimnastica aerobica intensa afecteaza hormonii foamei, suprimand-o temporar.
Proteinele – acestea afecteaza secretarea unor hormoni care regleaza apetitul, precum leptina, sporind senzatia de satietate.